Etape

Aceste produse se pun în operă fără dificultăţi particulare într-o lucrare de precizie normală, de către unităţi de execuţie, cu personal calificat, în condiţiile respectării prevederilor de punere în operă date de producător şi de proiectantul lucrării.

Realizarea planselor monolite

se execută un cofraj cu sprijiniri calculate ca să reziste la greutatea betonului şi la încărcarile care apar în timpul turnării acestuia;
se montează modulele de armătură conform poziţiei de pe planul general al planşeului;
se verifică dacă dispunerea sferelor este conform planului;
se montează armătura din zona de îmbinare cu stâlpii sau pereţii, precum şi armătura de continuizare între modulele de armătură;
se toarnă beton obişnuit, clasa minimă C 15/20, în planşeu şi se vibrează cu un vibrator cu tijă subţire;

La planşeele cu înălţimea totală de 230 sau 280 mm (BD 230 şi BD 280), din cauza distanţei mici dintre goluri se impune utilizarea de agregate cu dimensiunea nominală maximă de 10 mm.

– se înlătură sprijinirile şi se decofrează planşeul în momentul în care acesta poate prelua sarcina din greutate proprie şi din încărcările temporare (rezistenţa la compresiune a betonului minim 60% din rezistenţa caracteristică f_ck).

Realizarea planselor semifabricate

Sprijinirea provizorie

Fiecare element de planşeu trebuie sprijinit provizoriu. Elementele de sprijinire trebuie astfel dimensionate, încât să poată prelua greutatea elementelor semiprefabricate, armătura şi betonul din monolitizări, precum şi toate sarcinile care survin până la finalizarea betonării.
Distanţa între grinzile de reazem trebuie să fie maxim 1,8 m. Popii pentru sprijinirea provizorie se dispun la mijlocul deschiderii sau la treimi, în funcţie de dimensiunile tramei.
Distanţa de la grinda de reazem la margine trebuie să fie maxim 300 mm, pentru capăt rezemat pe pereţii de zidărie sau din beton şi maxim 200 mm, pentru capăt situat la rost de dilataţie.
Elementele de sprijinire provizorie se menţin în poziţie până când fiecare placă de planşeu poate prelua sarcina din greutate proprie şi din încărcările temporare.

Ridicarea elementelor de planşeu
Elementele parţial prefabricate se pot ridica numai agăţate de armătura specială (urechi) cu care sunt prevăzute aceste elemente.

Poziţionarea definitivă a elementelor de planşeu BD
În timpul poziţionării finale a elementelor de planşeu se verifică dacă dispunerea sferelor este conform planului de dispunere. De asemenea, se verifică dispunerea armăturilor din monolitizări. Barele de armătură transversale din monolitizare trebuie să fie înglobate în egală măsură în elementele de planşeu adiacente.

Ajustarea la fata locului a elementelor partial prefabricate

Elementele parţial prefabricate sunt proiectate şi realizate astfel încât să fie respectată configuraţia clădirii. Ele se livrează cu corpuri din polistiren înglobate pentru marcarea poziţiei pereţilor sau stâlpilor. În jurul elementului de reazem se prevede o zonă de lăţime 100 mm pentru preluarea forfecării.

În cazul în care apar nepotriviri geometrice, este posibilă ajustarea elementelor semiprefabricate, cu ajutorul unui disc diamantat, pentru realizarea zonei de preluare a forfecării. În aceste situaţii, se asigură integritatea plasei de armare de la partea superioară, respectiv a barelor înclinate.

Tot în această fază, sunt îndepărtate corpurile din polistiren prevăzute pentru marcarea zonelor de continuizare / monolitizare / montare de instalaţii.

Fixarea armaturilor in zonele de monolitizare

Armătura de la partea inferioară, respectiv de la partea superioară a suprabetonării se dispune direct pe elementele parţial prefabricate, conform planurilor de armare.

Se disting următoarele tipuri de bare de armare: bare de înnădire la partea inferioară a monolitizărilor, bare de armare la forfecare la partea inferioară a monolitizărilor, bare de armare la forţă tăietoare în jurul stâlpului, bare de armare la partea superioară a îmbinărilor, respectiv agrafe pe perimetrul elementului de planşeu.

Pregatirea turnarii

Înainte de turnare, suprafaţa prefabricatului se curăţă bine de orice rest (etichete, armături neutilizate, beton etc). Imediat înainte de turnare, suprafaţa de beton se curăţă cu apă sub presiune, pentru a îndepărta praful şi pentru a umezi interfaţa. În special în perioadele cu temperaturi ridicate, suprafaţa elementului parţial prefabricate se menţine umedă, pentru a asigura o aderenţă corespunzătoare.

Când geometria îmbinărilor între elementele parţial prefabricate nu respectă riguros geometria din proiect, monolitizările se ajustează cu mortar fluid sau cu un strat subţire de silicon, introdus la partea inferioară a îmbinării. Pentru ajustarea îmbinărilor nu se utilizează niciodată spume expandate, care, prin umflare, pot conduce la reducerea stratului de beton din monolitizare şi implicit la reducerea durabilităţii armăturii, respectiv reducerea rezistenţei la foc.

Inspectia

Echipa de inspecţie se deplasează la amplasament pentru a efectua constatările relativ la modul de execuţie şi punere în operă a elementelor de planşeu.

Turnarea betonului

Betonul turnat in situ este de clasă minimă C 15/20.

Dimensiunea agregatului este în funcţie de grosimea planşeului BubbleDeck. Dimensiunea nominală maximă a granulelor de agregate trebuie să fie cuprinsă între 3 şi 15 mm. La planşeele cu înălţimea totală de 230 sau 280 mm (BD 230 şi BD 280), se utilizează agregate cu dimensiunea nominală maximă de 10 mm.

Volumul de beton se calculează în funcţie grosimea planşeului BubbleDeck.
Datorită spaţiului redus dintre sfere, se utilizează un vibrator subţire. Suprafaţa betonului turnat se nivelează cu un profil metalic.

Demontarea sprijinirilor provizorii

De regulă, între a 7-a şi a 14-a zi de la turnare se verifică rezistenţa la compresiune a betonului turnat. Dacă rezistenţa la compresiune este minim 60% din f_ck, sprijinirile provizorii se pot demonta.